Cand m-am culcat mai era vin in sticla. Era cineva in pat. Ma jucam cu niste suvite cand am spus ca vreau sa ma bucur de ea si nu de sticla plina.

Cu doua ore inainte stateam intr-o camera goala cu o sticla nedesfacuta de vin in mana si ma intrebam de unde a ajuns acolo. Nu imi mai aduceam aminte nimic din ce s-a intamplat de dimineata. Stiam doar ca am iesit la 10 din casa si am plecat undeva…

Nu e nici un mesaj pe masa. Nu e nimic scris pe oglinda din baie. Nu am nici un mesaj pe telefon. Doar un numar pe care l-am format la miezul noptii. 0724.645.6XX. Nu-l stiu. Sub pat o soseta rosie. Eu nu port sosete rosii. Fara pereche. Si soseta rosie e fara pereche. E Luni?

Au trecut 10 minute si eu nu am gasit inca cealalta soseta. Cautare inutila. Gasit in schimb doua pahare. Unul e pe jumatate gol. In sfarsit ceva care nu e total gol. Daca ar fi o urma de ruj as putea incepe cautarea dar nu e nimic. Totul pare in regula. Poate doar putin mai multa ordine ca de obicei. Suna telefonul. Acelasi numar.

Ciudat. A inchis dupa ce mi-a spus ca sunt un mare porc. Vocea nu imi era deloc cunoscuta. Stiu ca sunt porc dar e deranjat sa nu stiu de ce. De ce crede ea ca sunt porc? Ce i-am facut? Cine dracu e? Sa vorbim frumos. Oare cine e domnisoara pe care am sunat-o aseara la miezul noptii si care acum imi spune ca sunt porc? Probabil ca e a ei soseta rosie. S-o sun sa-i spun sa nu o mai caute.

Ciudat. Cica nu o intereseaza. Mi-a inchis din nou dupa 20 de secunde. Oare de ce sunt porc? Banuiesc ca a fost o prima intalnire. Daca ar fi fost nereusita nu am fi ajuns la mine deci am facut ceva intre “sticla ne-goala” si “sticla goala”. Cand sunt ametit aberez dar nu uit si nu jignesc. Adevarul? De unde am luat eu sticla de vin si de ce aveam o sticla plina si o camera goala? Premeditare?

Nu-mi plac misterele. De obicei inteleg de ce lumea ma crede porc/nesimtit. De obicei asa e. Acum insa? O singura data pana acum nu am inteles. Defapt m-a enervat faptul ca ea nu a inteles ca in mod normal as fi fost si mai baiat de atat. Alta poveste. Oare e tot… Cum o chema frate? Stiu ca avea sani geniali dar… cam atat. Focus!!!

A trecut o ora de cand am inceput sa ma uit in gol. Nu are sens. Daca mi-as fi adus aminte ca am pseudo violat-o acum nu aveam nici o problema, dar asa… Sa zicem ca s-a suparat ca nu am reusit sa-i desfac sutienul. Asta e. Nu am reusit sa-i desfac sutienul si de asta ma considera porc. De unde sa stiu eu cum se desfac toate mecanismele dubioase… sigur era legat in fata.

Cand eram mic obisnuiam ca inainte sa adorm sa ma gandesc la moduri in care as putea sa mor. Nu erau ganduri de sinucigas ci doar imaginatie bolnava luata pe campii. Acum eram in tren. Ultimul vagon. Ultimul compartiment. Patul de sus. Ce s-ar putea intampla? Daca ne-ar prinde un cutremur pe un pod si podul s-ar prabusi exact dupa ce au trecut primele n-1 vagoane si vagonul nostru ar ramane suspendat deasupra prapastiei? Probabil ca vagonul nostru n-ar reusi sa traga tot trenul in golul de jos si nici nu s-ar desprinde. Eu sunt in patul din spate deci m-as sprijini pur si simplu de perete. Nici macar o zgarietura. Aveam nevoie de un alt scenariu. Sau…

-Hei… nici tu nu reusesti sa adormi?
-E prima oara la cuseta. De obicei nu reusesc sa dorm prima noapte intr-un pat nou. Nu stiu ce a fost in capul meu cand mi-am luat biletul asta. Poate ma gandeam ca imi iau bilet la Orient Express.
-Eu de obicei reusesc. Oricum, vroiam sa-ti fac o "propunere" mai ciudata. Vrei sa facem schimb de paturi?
-Sigur… dar… sunt curioasa, de ce? Nu e ca si cum tu ai merge cu spatele si eu cu fata.
-Inainte sa-ti spun vreau doar sa-mi promiti ca nu o sa ma crezi nebun dupa ce iti zic.
-Iti dai seama ca nu iti pot promite nimic. Deabia te-am cunoscut.
-Ok… E pentru binele tau oricum. Daca trenul e prins de un cutremur foarte foarte puternic pe un pod care se prabuseste si vagonul nostru, care e ultimul, ramane suspendat deasupra unei prapastii cu un unghi de 60 de grade, sa zicem, tu ai cadea din pat peste patul de sub mine sau, mai rau, direct jos si sigur te-ai lovi. Asa, daca ai sta in locul meu nu ai pati nimic ca ai veni direct in peretele care e la 10-20 de centimetrii. Mama m-a invatat sa fiu gentleman si sa le protejez pe fete pe cat posibil. Si de aceea…
-Dragut… Putin probabil dar dragut. Eu ma gandeam ca o sa ne prinda cutremurul pe mijlocul podului si nu ar mai conta. Dar oricum, dragut!
-Nu e nevoie sa razi…
-Serios… aproape la asta ma gandeam si eu. Hai sa facem schimb, ca oricum daca se confirma teoria mea nu ar conta in ce pat "dorm"
-Ok. Hai.

Ne-a luat cam 5 minute sa facem schimb de paturi. In timpul asta am reusit sa o vad mai bine pe tipa pe care o salvam de la niste foarte probabile vanatai. Mai evidente decat probabilele vanatai erau insa privirile mele inspre maieul ei albastru. Arata decent pentru cineva cu fata asa simetrica.

Odata instalat in patul ei care mirosea tot a mucegai s-a lasat din nou linistea. Pseudo liniste. Eu ma uitam in gol spre ea cum se fataia in noul pat. Zgomotul trenului care trecea prin tunelul din Ciprian Porumbescu a fost intrerupt de o remarca de-a ei surprinzator de pertinenta:

-Tu ti-ai dat seama pana acum ca nu ai cum, “fizic” vorbind, sa te culci cu toate tipele care iti atrag la un moment dat atentia. Nu ma refer la mine, desi maieul asta subtire vad ca ti-a atras privirea, ci asa in general… un lucru la care tipi se gandesc prea putin. Prea multe decoltee ca sa ai timp intr-o viata de om. Zic si eu asa, nu de alta dar nu pot adormi.

Ce as fi putut raspunde? Ca ma uitam in gol? Poate asta dar era o chestie prea adevarata si generala ca sa pot sa o contrazic, oricat de mult as fi vrut.

-Ai adormit cu ochii deschisi sau nu poti sa dai dreptate unei tipe pe care tocmai ai cunoscut-o?
-Nu, nu dorm. Si nu, nu e asta. Pur si simplu… ai o fata prea simetrica…

Cat de jalnic a fost raspunsul meu. Nu eram pregatit pentru asa ceva. Eu nu vroiam decat sa o salvez de niste posibile vanatai. Ea… evident ca a ras. Ce putea sa faca si ea… sa rada…

-Sa inteleg ca iti plac tipele cu fete simetrice. Esti obisnuit sa iesi cu astfel de tipe la bere si sa aveti discutii paralele si in gol… Te inteleg!
-Poftim? De ce?
-Pur si simplu. Esti Pesti!

As fi vrut sa-i raspund dar din nou eram fara cuvinte si oricum ajunseseram deja in Suceva si au urcat si ceilalti patru posesori de paturi din cuseta noastra.

Intr-o zi un scorpion a vrut să traverseze un râu. Pentru că nu ştia să înoate s-a dus la broască:
- Nu mă treci şi pe mine râul în spinare?
La care broasca a răspuns:
- De unde ştiu că nu mă vei înţepa?
- Dacă te voi înţepa, tu vei muri iar eu mă voi îneca! a răspuns scorpionul.
Broasca l-a luat pe scorpion în spinare şi a început să înoate. Pe la mijlocul râului, scorpionul a înţepat-o.
- De ce ai făcut asta? Acum vom muri amândoi! zise broasca.
- N-am ce face, răspunse scorpionul înainte a fi înghiţit de apele reci ale râului. Aşa mi-e firea!

In fiecare din noi sta cate un scorpion. Fiecare dintre noi are ceva “al lui” care iese din granitele impuse de societate si la care inevitabil am aderat. Si noua ne place sa credem ca putem sa ne invingem instinctele dar ajungem la momentul in care ne dam seama ca suntem mai complecsi decat un cerc cu laturi albe.

Macar de ne-am putea minti pana ce ajungem pe mal.

Vara ii place cel mai mult pentru toate maieurile care strabat trotuarul si pentru toate fustele care se chinuie cu traficul. I se pare ciudata fascinatia lui pentru decolteuri si impotenta de care da dovada in fata zambetelor false dar e si el om si nu poate sa-si controleze spasmele simturilor. Ar fi vrut macar in dimineata asta sa se apropie de bretonul brunetei care se urca in Fordul Focus cu numere rosii si sa-i faca o carare in dreptul nasului dar fiind dimineata nu ar fi vrut sa-si distruga bucuria lunii ce va urma. Si-a adunat si obsesia lui pentru carouri maro langa cerculile portocalii de pe pantalonii bej si a inceput sa coboare in gaura de sarpe in care scria “EP A R AC”.

Scarile rulante i-au adus in fata o freza imperfecta. Ar fi vrut sa puna mana pe suvitele razlete, sa mangaie si sa treaca. Si-a ridicat mana, a apropiat-o de capul din fata dar in ultimul moment a simulat ca-si saluta un prieten imaginar ducadu-si apoi mana la frunte, mangaind-o cu gingasie ca si cum ar incerca sa-si vindece o tumoare mai putin imaginara. 34 de trepte, nici un pas, 20 de sani pe contrasens, 53 de tocuri si nici macar o portie de cartofi prajiti.

Peronul era plin de oameni ca oricare alti oameni. 9:23 deja deci ar putea foarte usor sa se minta ca nu mai e dimineata (cine oare si-ar da seama?). Femeia de 25 de ani de langa automatul de cola parea a fi cea mai roscata fiinta de acolo asa ca a fost previzibil cand barbatul nostru s-a apropiat de ea si a intrebat-o: “Cum ar arata o dimineata Altfel pentru tine?”. Raspunsul a venit foarte natural:

“M-as trezi ca de obicei la 8:30, as face The morning stuffs, as veni la Metrou la aceiasi ora numai ca in loc sa astept metroul spre Stefan cel Mare l-as astepta pe cel spre Gara de Nord. As ajunge la gara, mi-as lua un bilet spre Busteni, as ajunge acolo, as urca cu telecabina pana la Babele si mi-as continua drumul spre crucea de pe Caraiman. Odata ajunsa acolo mi-as deschide cutia de bere luata din gara, as privi Busteniul inca o data si m-as aruca in gol. Cam atat. Dupaamiaza  nu stiu ce as mai face.”

Cu un zambet sincer pe fata a luat-o de mana si a chemat-o sa astepte pe partea cealalta a peronului. Domnisoara l-a urmat si asteptau impreuna metroul care sa-i duca la gara.

In momentul in care garnitura a intrat in statie i-a dat drumul la mana si s-a aruncat in fata trenului.